Cum se comporta creierul sub influenta substantelor halucinogene

Albert Hoffman, chimistul elvetian care a desoperit LSD-ul in 1943, este prima persoana despre care se stie ca a facut o " calatorie acida " in lumea drogului si care si-a descris experienta ca avand doua faze : " pe drumul spre casa, starea mea a inceput sa ia forme amenintatoare" a scris acesta in jurnalul sau. " Imprejurimile se transformasera in ceva terifiant. Totul in camera se invartea, iar obiectele familiare si mobilele luasera forme grotesti, amenintatoare".

Totusi, dupa ceva timp, " oroarea s-a mai diminuat si a inceput sa apara o senzatie de fericire si de gratitudine". " Se ridicau in mine imagini caleidoscopice, fantastice, miscatoare, deschizandu-se si apoi inchizandu-se in cercuri si spirale, explodand sub forma unor fantani colorate, forme care se schimbau si se rearanjau intr-un flux continuu". " Fiecare sunet genera o imagine care se schimba rapid, avand propria sa forma si culoare".

Consumatorii de LSD si multi psihiatri care au folosit substanta in sesiunile de terapie spun ca aceste efecte sunt o fereastra a subconstientului uman. Cand oamenii, aflati intr-o stare modificata a constiintei dau drumul trecutului din strafundurile lor, ei pot extrage material tulbure din adancimile sufletului.

Oare asa sa fie ? Pentru dr. Jack Cowan de la Universitatea din Chicago si pentru o serie de alti oameni de stiinta care studiaza " arhitectura " ariilor vizuale ale creierului, modelele geometrice observate de dr. Hoffman nu sunt deloc misterioase. Celulele din zonele vizuale primare sunt specializate in detectarea imaginilor si contururilor la vederea normala, a spus el. Cand aceste celule sunt stimulate de o substanta halucinogena, ele produc in mod normal viziuni ale unor spirale, tuneluri, roti, palnii, faguri, table de sah si panze de paianjen. Pe masura ce creierul lupta sa dea un inteles acestor imagini, el (creierul ) poate sa elaboreze o poveste pentru a explica ce se intampla, a afirmat Hoffman.



Oamenii pot considera rezultatele de mare ajutor, a spus Hoffman, dar aceste rezultate nu vin de undeva, dintr-o lume misterioasa din adancuri, ci din " arhitectura "propriului lor creier